Icoana Maicii Domnului Prodromița (adică Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, din tezaurul Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul – Prodromu de la Sfântul Muntele Athos, supranumit Grădina Maicii Domnului. Este cea mai importantă icoană a comunității românești de la Muntele Athos, pentru că sunt puține icoane nefăcute de mână omenească în toată lumea ortodoxă.
Istoria acestei icoane începe în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos, când cuvioșii ctitori Nifon și Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, așa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. În plus, ei cereau condiții stricte pentru cel care se va angaja la executarea lucrării, precum curăția trupească și sufletească, spovedania la duhovnic, post și rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvioșii Nifon și Nectarie îl găsesc pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, care se supune cu evlavie rânduielilor celor doi călugări și, în anul 1863, se apucă de lucru.
Iconarul a început lucrarea la Mănăstirea Bucium din Iași, care era pe atunci metoc al Schitului Prodromu, iar în câtva timp a terminat de pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfintele Fețe (cea a Maicii Domnului și cea a Pruncului Iisus), să le picteze la sfârșit, după cum este tehnica picturii tradiționale de icoane. După ce a terminat de zugrăvit cum s-a priceput mai bine veșmintele și fondul icoanei, a început a lucra la Sfintele Fețe silindu-se cu toată priceperea, însă în mod inexplicabil sfintele fețe ale Fecioarei Maria și Pruncului Iisus din brațele ei nu puteau fi zugrăvite, iar icoana a rămas nedesăvârșită.
Deși era un pictor cu experiență, speriat și mâhnit că poate și-a uitat meșteșugul, bătrânul iconar a acoperit icoana, a încuiat atelierul și a amânat lucrul pentru a doua zi. În dimineața următoare însă, a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase și pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă însă cum se petrecuse această minune. Înfricoșat de aceste întâmplări el a lăsat și o mărturie scrisă, care se găsește la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache și iscălită cu propria sa mână: “Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iașilor, am zugrăvit această sfântă icoană a Maici Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoana. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune”.
Dimensiunile icoanei sunt de 100 / 70 cm. Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.
O alta caracteristică este aceea că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească.
Se spune că portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani. Există o descriere rămasă de la Sfinții Epifanie și Nichifor: "Încă de când viețuia pe pământ era fața ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuțiți la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate și ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, fața nu rotundă, nici scurtă, ci puțin alungită, mâinile și degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple și puțin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaș, având părul bine și cu multa cuviință legat".
De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, toate fiind făcătoare de minuni.
„Săvârșind sfințita pomenire a dumnezeiescului Paisie în chip luminat, să ne sârguim a ne împodobi sufletele cu virtuțile acestuia, urmându-i râvna, vitejia, rugăciunea, smerita cugetare, dragostea cea către Dumnezeu și jertfa de sine” Cântarea a 9-a din Canonul Utreniei Sfântului Paisie
Acest Cuvios Părinte a fost numărat de Patriarhia Ecumenică, în ianuarie 2015, la numai 20 de ani de la sfânta sa adormire, printre Sfinții Bisericii Ortodoxe și cinstit în fiecare an cu slujbe sfinte și cântări de laudă în 12 ale lunii iulie, ziua în care și-a încredințat duhul său în pace în mâinile Dreptului Judecător și Domn al vieții.
Din anul 2016, pomenirea Sfântului Paisie Aghioritul este trecută și în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 12 iulie, ziua unei alte prăznuirii cu mireasmă athonită, Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița.
De mic copil, Sfântul Paisie a avut drept țintă Cerul.Spre această țintă s-a îndreptat toată viața cu o minunată acrivie. Singura sa preocupare a fost ascultarea de poruncile lui Dumnezeu și de sfânta Sa voie și astfel a devenit „organ dumnezeiesc, organ Cuvântător, organ al Duhului, bine întocmit și bine răsunător”, după cuvintele Sfântului Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu.
S-a supus la nevoințe care depășeau măsurile omenești, a vărsat sudoare și lacrimi și ne-a lăsat „rețetele sale duhovnicești”, prin care oricine își poate afla sănătatea duhovnicească.
Sfântul Paisie Aghioritul nu încetează până astăzi să lucreze mulțime de minuni, vindecând pe bolnavi și pe cei cuprinși de duhuri necurate, și dând alinare celor aflați în deznădejde.El lucrează și acum la fel ca și atunci când se afla în viața pământească, făcându-se cunoscut chiar și celor care nu auziseră de el.Unora li se arată umplându-i de bucurie cerească, pe alții îi izbăvește din accidente, de cancer, de orbire, din felurite nenorociri și primejdii.Înstrăinarea desăvârșită, ascultarea, bogăția smereniei, neagoniseala, asceza, mila, osteneala, evlavia, noblețea si mărinimia sufletului său, discernământul, trezvia, nepătimirea, darul pocăinței și al dragostei jertfelnice pentru aproapele i-au împletit cununa cea neveștejită a sfințeniei, tuturor făcându-se pricină de îndoită vindecare, atât trupească cât și sufletească.
Starețul Paisie a fost unul dintre marii luminători ai Bisericii din secolul al XX-Iea, un vas ales al Sfântului Duh, care a primit harisme rare, precum acea a grăirii în limbi, sau acea de a se putea deplasa minunat, dincolo de hotarele firii, oriunde era nevoie de el, de a se arăta aievea ori în vis celor ce-l chemau în ajutor, de a auzi pe oricine îl strigă.Dumnezeu l-a slăvit încă de pe acest pământ, spre folosul credincioșilor, dăruind prin el tuturor întărire și nădejde.
Numerosi pelerini și credincioși au participat la hramul bisericii Schitului Stănile – Ceahlău, „Maica Domnului – Prodromița” și „Sf. Cuv. Paisie Aghioritul”, în perioada 11 – 12 iulie 2026.
Sfintele slujbe s-au săvârșit după următorul program:
-Sâmbătă, 11 iulie 2026 orele 18:00 – Slujba de priveghere (Vecernie cu Litie, Utrenia).
-Duminică, 12 iulie 2026 ora 8:00 – Rânduiala Ceasurilor; ora 9:00 – Acatist; ora 9:30 – Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în sobor de preoți .
Mulțumim și dăm cu smerenie slavă Bunului Dumnezeu pentru toată grija Sa pentru toată făptura!
Stareț,
Arhimandrit Casian Florea
Galerie foto Slujba de priveghere (Vecernie cu Litie, Utrenia). https://stanile.mmb.ro/hram-la-schitul-stanile-ceahlau-maica-domnului-prodromita-si-sf-cuv-paisie-aghioritul-slujba-de
Galerie foto Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie https://stanile.mmb.ro/hramul-bisericii-schitului-stanile-ceahlau-maica-domnului-prodromita-si-sf-cuv-paisie-aghioritul